Interviu Marcel Badescu presedinte onoare ANAT

INTERVIU MARCEL BADESCU
INAINTE DE TOATE, RESPECTUL ESTE LUCRUL ESENTIAL IN TURISM

Reper în devenirea istorică a ANAT, Marcel Bădescu, preşedintele de onoare al ANAT, ne-a făcut bucuria unei scurte reîntoarceri în ţara, prilej cu care a dorit să-şi revadă nu doar rudele de sânge, ci şi pe cele de suflet, aparţinătoare marii familii a ANAT. Au fost moment de emoţie reală, adâncă, nemărturisită.

Am solicitat de la domnia-sa un interviu pentru membrii comunităţii ANAT, pe care a avut gentileţea să mi-l acorde. A fost o lecţie în toate sensurile: de filosofie de viaţă, de modestie, de crez moral şi respect nemărginit faţă de profesie.

Adriana Caranfil: Dacă ar fi să alegeţi trei dintre lucrurile care consideraţi că sunt cele mai importante într-o viaţă de om, care ar fi acelea?

Marcel Badescu: Respectul, cinstea, corectitudinea.

Adriana Caranfil: Care sunt particularităţile care separă un business de turism, de orice alt tip de business?

Marcel Badescu: Convingerea fermă că această activitate este un lanţ, iar tu o verigă în acest lanţ. Sistemul de lucru, trebuie să aibă la bază respectul pentru fiecare verigă, fără de care întregul lanţ ar fi intrerupt; să ai iniţiative în limitele existenţei acestui lanţ de responsabilităţi, fără de care turismul nu poate funcţiona, şi aş adăuga, în egală măsură, manifestarea deplină a respectului reciproc.

Nici o activitate turistică nu se poate duce fără un câştig. Dar cel mai important este câştigul turistului, care este un beneficiar al acestei activităţi pe care noi o prestăm, pentru a aduce oamenilor bucurii, plăceri, dragoste de viaţă. Omul trebuie să muncească cu sudoarea frunţii ca să-şi câştige existenţa, şi va munci din ce în ce mai mult şi mai greu pentru banii lui în anii care vor veni şi va avea nevoie de şi mai multă destindere. Noi le oferim oamenilor această şansa de a se bucura de roadele muncii lor. Preocuparea noastră este aceea că lumea asta a turismului să funcţioneze fără greşeală, ceea ce însemna o imensă responsabilitate. Înainte de toate, respectul este lucrul esenţial în turism. Dacă nu îl respecţi pe cel dinaintea ta şi nu-i plăteşti serviciile, degeaba te bucuri că ai dat o ţeapă. Lucrul asta nu rămâne fără urmari.

CEL CARE E TEPAR TREBUIE TINTUIT LA STALPUL INFAMIEI
Adriana Caranfil: Te ajunge trecutul din urma? Indiferent cat de bine –ai şterge urmele..?

Marcel Badescu: Vrei să-ţi spun ceva? Teoria ţepei. E o lume atât de uriaşa şi totuşi atât de mică. Dacă spui numlele unui tour-operator din lumea asta la Londra, la Paris sau la Frankfurt toată lumea ştie imediat cine este. Prima dată se interesează dacă plăteşte la timp. Prostul platnic care da o ţeapă nu face rău numai unui cerc îngust de oameni, ci unui întreg sistem. În turism trebuie sa ştii ce înseamnă respectul pentru ziua de plată. A da o ţeapă nu este un rău personalizat, ci unul colectiv, este otravă pentru breaslă. Dacă eşti serios, vei fi tratat cu respect, oriunde în lume. În turism fiecare trebuie să-şi facă plata lui, altfel lanţul se întrerupe. ANAT a fost mereu grijuliu cu asta şi am nenumărate exemple de moduri în care procedam noi altădată pentru a convinge un rău-platnic să-şi rezolve problema. Cel care e ţepar trebuie flagelat, făcut de două parale, scos de pe piaţă, făcută existenţa mizerabila, ţintuit la stâlpul infamiei! E atât de grav acest lucru, este atât de nociv pentru sistem!

Adriana Caranfil: Dacă ar fi să va întoarceţi în timp şi sa alegeţi o altă meserie, o altă activitate, care ar fi aceea?

Marcel Badescu: Răspunsul stereotip şi fals ar fi: aceeaşi meserie!

Adriana Caranfil: Înţeleg ca nu aveţi un răspuns stereotip…

Marcel Badescu: Poate că nu…Eu fiind profesor de istorie aş fi făcut ceva legat de istorie care mă pasionează şi azi ca acum 50 ani.

Dar dacă totuşi mi s-ar da posibilitea să mă întorc în timp aş alege turismul, pentru curiozitatea de a a şti cum arată viitorul pe care nu-l cunosc.

Adriana Caranfil: Într-un interviu din anul 1998 aţi declarat că şansele de revigorare ale turismului autohton, sunt relativ reduse în condiţiile existenţei unei fiscalităţi excesive şi lipsei infuziilor de capital în baza material, iar în plan internaţional, România şi-a pierdut credibilitatea. Au trecut 13 ani de atunci. Ce s-a schimbat?

Marcel Badescu: Dacă aş da timpul înapoi aş spune acelesi lucruri pe care le-am spus atunci. N-am pretenţia că am făcut o analiză infailibilă, ci pur şi simplu cunoasteam realitatea. Am fost unul dintre primii angajaţi acestui sector de activitate, in 1960 când s-a înfiinţat turismul, am lucrat in sistem multi ani, apoi plecat străinătate, am lucrat din nou sistem, am venit înapoi am făcut o agenţie. As fi fost de condamnat, daca n-as fi fost stare extrag o concluzie, după atâtea acumulări. Ce s-a schimbat de atunci ? Nu poti sa negi realitatea si sa spui nu s-a făcut nimic, ar fi un neadevăr flagrant. Dar nu s-a legat acel lant de care am vorbit mai înainte. Lanţul are verigi slabe, care din loc în loc îl întrerup, îl fac vulnerabil. Uite câteva verigi slabe: lipsa de respect, amorul propriu ridicat mai presus decât interesul general, individualismul, care este extrem de daunator în primul rând colectivităţii şi în al doilea rând ţie, taxele care se plătesc şi care nu se întorc în activitatea de turism, proasta evaluare a atuurilor pe care le ai.

De exemplu, ştii că litoralul tău e păgubos? La litoral, oricât ai trage de el, în sus şi-n jos, gumilastic dacă ar fi, tot n-are mai mult de 90 de zile de soare. După ce se strică vremea, bate vântul şi cade frunza, nu mai ai ce sa faci. Apoi totul se închide şi e trist. Ceea ce înseamnă că trebuie să vezi exact în ce condiţii aduce profit. Trebuie să determini exact care este componenta de profit. Nu face din ea principalul element al activităţii tale turistice, dacă nu se pretează la asta.

Apoi statul trebuie să găsească soluţii de fixare a personalului, să acorde facilităţi, reduceri speciale celor care au unităţi la mare şi munte, pentru a-şi putea tranfera personalul dintr-o parte în alta şi să nu fie nevoiţi patronii să apleze la “plimbareti” care scad calitatea în servicii. Nu lua, ca stat, impozite iarna! Nu te bucura, ca patron, că vin la sfârşit de săptămâna o mulţime de oameni şi atunci să ridici foarte tare preţurile, pentru că urmează 10 luni în care oamenii nu mai vin… Nu se gândeşte într-un context general al interesului public. Şi poate aici e rolul ANAT, nu al ministerului. Ministerul le vede într-un fel, Asociaţia în alt fel.

Adriana Caranfil: Ce emoţii aţi retrăit la această întoarcere acasă?

Marcel Badescu: Emoţiile mele personale nu au nici o relevanţă. Sunt un om ca toţi oamenii. Dar, adevărul e că mi s-au tăiat răsuflarea când i-am văzut pe toţi adunaţi, pe cei care au venit sa mă vadă. Am venit să-i văd pe cei care au venit să mă vadă. Eu iubesc oamenii şi oameni care nu m-au cunoscut personal, au venit să mă vadă, să vorbim, deşi eu nu-i cunoşteam. Mi s-a făcut o mare onoare şi bucurie. Pentru că mă întrebi de emoţii, pot să-ţi spun că încă mai consider ca licăririle pe care le simt se pot transforma în acţiune practică. Încă mai cred ca pot să fiu de ajutor cumva.

NUNTA SE FACE CHIAR SI INTR-UN TEMPLU DARAMAT. VIATA INAINTE DE TOATE!

Adriana Caranfil: Ce devine important pe măsură ce viaţa se desfăşoară, cu noi că trăitori în ea?

Marcel Badescu: Sunt momente şi momente. Aş vrea să-ţi povestesc ceva: înainte de a pleca în Israel, am fost 4 ani şi jumate consilierul rabinului. A fost o perioadă foarte interesantă. Şi în perioada asta a avut loc marele cutremur. Imediat i-am dat telefon şefului rabin să-l întreb dacă totul e în regulă cu el şi i-am spus că mă duc sa-l iau. Pe drum clădiri prăbuşite, focuri, lume sub dărâmături. L-am luat din Maria Roseti şi l-am dus la templul coral. Era o nuntă care trebuia să se facă în ziua aceea, fusese programată…De unde să ştie oamenii ca avea să fie cutremur? Biserica nu mai avea tavan, printre dărâmături se vedea cerul. “Nu se mai face nici o nuntă, nu-i aşa?” am întrebat. La care rabinul-sef mi-a răspuns: Se va face nuntă: VIAŢA E ÎNAINTE DE TOATE!” “Dar unde se va face o asemenea nunta”, am întrebat nedumerit? “Chiar şi într-un templu daramat”, a venit răspunsul.

Aşa ca importantă, devine chiar viaţa, care e înainte de toate!

Adriana Caranfil: Şi ce înseamnă asta pentru dumneavoastră?

Marcel Badescu: Să te bucuri de viaţă ! Bucură-te de viaţă ta! Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, nu există. Au încercat unii sa spună că se poate, dar nu-i deloc aşa. Aşa că, bucura-te de casa ta, de copii tăi, de soţia ta! Fiecare om e emanaţia lui Dumnezeu. Când vorbeşti cu un om, vorbeşti cu întreaga lume. Filosofia este că nu trebuie să fii un mare vorbitor, ci unul credibil. Tocmai spuma asta colorată a cuvintelor, care se revarsă în ultimul timp, face foarte mult rău.

Acum e mult prea mult festivism, mult prea mult narcisim, mult prea multă vorbărie, când lucrurile, de fapt, ar trebui să se petreacă la concret. Nu se spune ce-ai vrea să faci, ci ce-ai făcut! Realizările tale nu trebuie să fie ca notele muzicale, care deşi sunt multe, nu formează singure melodii. Oamenii, în devenirea lor, trebuie să ajungă melodii şi dacă se poate chiar slagare.

DIN INTREAGA VIATA A UNUI OM RAMANE UN NUME BUN

Adriana Caranfil: Mi-aţi acordat un interviu superb, care îmi produce teme de reflecţie, lucru pentru care va sunt îndatorată şi va mulţumesc..Sunt lucruri esenţiale cele pe care mi le-aţi împărtăşit astăzi.

Marcel Badescu: Mă tot gândesc la ce este esential…

Adriana Caranfil: Şi ce este esenţial într-o viaţă? Ce nu trebuie cu nici un chip să ratezi?

Marcel Badescu: Ca să-ţi răspund, mă întorc la citate biblice:
“Daca nu tu pentru ţine, cine va fi pentru ţine?”
“Daca nu eşti tu pentru altul, ce fel de fiinţă eşti tu?”
“ Daca nu acum, când?”
Pentru mine aceste lucruri contează!

Un înţelept a fost întrebat de cineva care voia să-l pună în dificultate:”Puteti să mă învăţaţi toată Biblia cât stau într-un picior? ”Da”, a răspuns înţeleptul: “Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face! Restul sunt comentarii”. Un răspuns demn de un înţelept.

Adriana Caranfil: Aţi avut Timp în această viaţă? Aţi ştiut să aveţi Timp?

Marcel Badescu: Am avut aproape întotdeauna timp pentru ANAT. Niciodată nu mi-a fost frică ca afacerea mea se va prăbuşi cât am stat la ANAT. Stăteam câte 8-10 ore pe zi, mă ocupam de treburile care erau de făcut.. Toată lumea ştia că mă găseşte aici şi nu la biroul de la afacerea mea. A fost poate, una dintre cele mai frumoase perioade a mea, putând fi de folos oamenilor, nu atât slăvindu-mă pe mine, ci mărindu-i pe ei.

Adriana Caranfil: Ce rămâne din viaţa întreagă a unui om?

Marcel Badescu: Rămâne un nume bun, lucru care nu se cumpără cu bani. Dacă nu eşti preţuit prin bunul nume pe care îl ai, n-ai sa cunoşti niciodată zâmbetul cinstit al omului care te apreciază pentru ceea ce eşti. Nu mi-au plăcut niciodat discursurile festiviste, false. E o mare bucurie să iubeşti, asta nu poţi cumpăra cu bani. Cu banii cumperi erotism, nu dragoste. Dar pentru a avea dragsote trebuie să faci ceva pentru lumea asta. Astea-s bucuriile mele!

Interviu realizat de Adriana Caranfil
REVISTA ANAT