Canterbury – prima oprire de la Calais la Dover

Am traversat intr-o vara din Franta in Anglia cu ferry-boat-ul un drum spectaculos, ce dureaza aproximativ o ora si jumatate. Am lasat in urma romantismul frantuzesc, la Calais, poarta spre Anglia, si m-am apropiat tot mai mult de Dover. Incepeau sa se zareasca deja peretii de stanca alba, iar toata lumea era mirata de culoarea lor, datorata calcarului din care sunt formate. Coasta abrupta atinge pe alocuri chiar si 106 metri inaltime. Stâncile au ajuns să fie simbolul de apărare al Marii Britanii, fiind situate pe cea mai îngustă porțiune a Canalului Mânecii: Strâmtoarea Dover.

Am aflat pe vapor ca orasul-port Calais este infratit cu orasul Braila din Romania. M-am simtit atunci mandra si ascultam tot mai interesata povestile ghidului despre aceste doua localitati surori, iar intre timp, ferry-boat-ul ajunge la destinatia engleza: Dover. M-am imbarcat de-acolo imediat spre prima vizita ce avea sa ma imprezioneze in Marea Britanie: Canterbury. Ma simteam ca intr-un vis, totul in jurul meu era verde, copaci infloriti, un aer ca de primavara eterna, casutele toate de un maro clasic, tipic englezesc, cu geamurile traditionale si curtile imprejmuite de garduri vii, colorate de la verde-galbui pana la maro-aramiu.

                Si la un moment dat, se inalta ca din senin in fata mea grandioasa Catedrala Canterbury, o cladire impunatoare, decorata superb, in stil gotic, datand din secolul al XII-lea. Astazi este resedinta Arhiepiscopului de Canterbury, cel mai inalt ierarh al Bisericii Anglicane. Catedrala a fost singura cladire care in timpul celui de-al doilea razboi mondial, atunci cand orasul Canterbury a fost bombardat, a ramas intacta. Arhiepiscopii de Canterbury au jucat un rol important in politica Angliei, chiar unul dintre evenimentele-cheie ale istoriei s-a petrecut in Catedrala in anul 1170, si anume asasinarea arhiepiscopului Thomas Becket.

Povestirile din Canterbury au reprezentat capodopera care a incununat intreaga opera a lui Geoffrey Chaucer. Dupa ce inainte preluase atat de multe teme de la alti scriitori, artistul a creat o opera dupa o conceptie maiastra care pare sa-i apartina in intregime: un grup de pelerini care calatoresc dinspre Londra spre Canterbury si inapoi si care au consimtit sa-si spuna, pe rand, povestirile. Vechea cale urmata de pelerini spre catedrala merge de-a lungul High Street, apoi pe Mercery Lane, pana la spledida poarta din secolul al XVI-lea a Bisericii lui Hristos: Christ Church Gate.

Toate aceste aspecte aduc faima asezarii tipic englezesti: Canterbury, unde, cand am pasit pentru prima oara, mi-am spus: “Asta este Anglia!”