Poveștile și rețetele unui sat din Ardeal: Criț și plăcinta cu mere și multă scorțișoară
Despre ei, despre Mihaela și Tiberiu Ghiță, brașovenii – orășenii – care-au ales să se mute la Criț, va fi vorba mai departe. Ca și mine, s-au întâlnit pentru prima dată cu Crițul dintr-un impuls venit de niciunde.
„Locuiam la Brașov, dar am călătorit în toată lumea, în lung și-n lat. Într-una dintre călătoriile noastre prin țară am zărit satul acesta, pe deal, dinspre Bunești. I-am spus soțului meu: «Hai să-l vedem!». Ce frumoasă era biserica, cu casele strânse în jurul ei. Case destul de sărăcăcioase, unele parcă stăteau să se dărâme, dar atât de frumoase pe dinafara… Pictate. La un moment dat, era un zid cu ferestre, în spatele căruia nu era absolut nimic, era iarbă; dar oamenii îl zugrăveau. I-am întrebat: «Ce faceți voi cu zidul acesta?». Și mi-au explicat că specificul locului este ca toate casele să arate bine pe dinafară, satul să arate așa cum era pe vremea când locuiau sașii aicea. (…)
Pentru că, din toată casa, locul cel mai drag sufletului lor e bucătăria – acolo unde focul arde în vatră (dacă ascuți urechea, în înregistrare vei auzi lemnul trosnind… – n.m.), dar și fiindcă Mihaela Ghiță trebăluiește pe lângă sobă și nu poți să o iei o gospodină de la rosturile ei nici măcar sub pretextul unui interviu – ne vom muta și noi cu povestea în jurul bucatelor. Al bucatelor săsești, ca și al celor din Oarda de Jos, din apusul Ardealului. „Gătesc aici mai ales toamna, iarna, pe sobă și nu pe aragaz, pentru că mâncărurile gătite pe sobă au alt gust. Gătesc mâncăruri de la bunica mea, dintr-un sat din județul Alba, dar și mâncăruri săsești. De exemplu, plăcinta cu mere, pe care eu o făceam foarte elaborată; acum o gătesc simplu, cum se face prin partea locului, cu foarte multă scorțișoară”. Cu scorțișoară, zice soțul ‘mneaei, pentru că scorțișoara e „mirodenie tradițională în Transilvania, moștenită de la Imperiul Austro-Ungar”.
Ei îi place bucătăria pentru că e locul în care, ca un alchimist, recompune rețetele copilăriei „ghicind” ingredientele din aromele pe care memoria le păstrează. Lui îi place bucătăria pentru că acolo e cald, e bine, e calm. Focul troznește în vatră; se ridică să mai pună un lemn pe foc… „E un gest care te face, din când în când, să te întrerupi din activitatea ta. Mai pui un buștean pe foc, apoi te apuci din nou să faci ceea ce făceai…”
Ne-ntoarcem și noi la rețeta de plăcintă cu mere și scorțișoară, multă scorțișoară, ca la Criț. Dar și la tocănița de pui, la plăcintele cu varză, la gusturile românești de odinioară. Citește rețetele și ascultă reportajul AUDIO pe pagina ANTENA SATELOR.
