Palatul Primaverii Sau Casa Ceausescu

Palatul Primăverii – fosta reşedinţa a familiei Ceauşescu - se afla pe Bulevardul Primăverii la numarul 50, sector 1, Bucureşti.

Palatul construit la mijlocul anilor 60 din comandă politică era cunoscut în epocă drept obiectivul P50. Acesta a fost în întreaga perioadă a dictaturii ceauşiste (1965 - 1989) reşedinţa privată a soţilor Nicolae şi Elena Ceauşescu şi a copiilor acestora, Zoe, Valentin şi Nicu.

Ridicat chiar în perioada ascensiunii la putere a locatarului său, palatul a fost mărit în anii 1970 - 1971.

Pentru realizarea reşedinţei familiei Ceauşescu a fost preferat arhitectul Aron Grimberg-Solari. Arhitectura palatului este completată de ansamblul peisagistic conceput de arhitectul Robert Woll (dealtfel şi principalul designer de mobilier al reşedinţei) şi de inginerul peisagist Teodosiu.

Reşedinţa surprinde atât prin spaţialitate, volumetrii echlibrate, cât şi prin decorul interior luxos si confortabil.

Reședința este acum într-o stare foarte bună, cu aproape toate obiectele interioare originale, și poate fi vizitată de marți până duminică, orar 10-17, dar ar fi bine să vă faceți programare online pentru asta.

Casa se află în capătul bulevardului Primăverii, aproape de intersecția cu Mircea Eliade. Are peste 3.600 de metri pătrați și peste 80 de camere, din care se vizitează vreo 60 (spunea ghidul, eu nu le-am numărat), inclusiv apartamentele cuplului Ceaușescu și ale fiecărui copil, grădina de iarnă, piscina, diversele saloane, spa-ul din subsol șamd.

Dacă nu vreți să dați banii pe o vizită (35 de lei biletul), puteți intra gratuit în curte și merge la cafeneaua/shop-ul din spate, unde puteți lua cu 3 lei o cafea pe care o puteți bea în curtea interioară a casei. Dacă vă întâlniți cu păuni, să știți că sunt urmașii celor pe care-i avea Ceaușescu. Cică a fost cândva în Japonia, i-au plăcut păunii și a importat câțiva. Unele mozaicuri din casă înfățișează astfel de păsăroi.

Interiorul este frumos, foarte frumos chiar, deși eu n-am căzut în admirația extremă pe care o vedeam pe fețele altor turiști din grupul la care am fost alipiți. E o chestiune de gust, stilul Casei Ceaușescu este Ludovic al 14-lea, care-i foarte încărcat, dar pentru anii 70-80 sunt sigur că era ceva extraordinar.

Motivul principal pentru care ar trebui să vizitați casa sunt decorațiunile. Ghidul a făcut o treabă bună în a le prezenta pe toate: candelabre de cristal făcut la Mediaș, lambriuri de lemn produse undeva pe lângă Obor, marmură românească, sticlă românească șamd.

În unele locuri veți găsi sticlă de Murano, în altele tot felul de obiecte primite de Ceaușescu de la alți lideri mondiali precum Kim Ir-Sen, regina Elisabeta sau șahul Iranului.

Mozaicul din toate camerele este superb. De obicei fiecare cameră are mozaic de altă culoare, pus manual, grupat în jurul unor fântâni decorative ce făceau tranziția între cameră și terasa de mari dimensiuni.

Piscina interioară este și ea o operă de artă. Practic, puteți vedea aici ce a fost mai bun din design-ul interior românesc.

Merită vizitată iar dacă aveți străini în vizită, duceți-i acolo; toți pe care îi știu eu sunt fascinați de comunism și cum erau lucrurile atunci. Noi ne-am programat online pe site pentru un tur, iar odată ajunși acolo am găsit un grup mărișor ce avea programare pentru aceeași oră. Înaintea noastră a intrat alt grup, cu ghid de limbă engleză. Unor turiști care veniseră gură-cască li s-a spus că abia la ora 17 mai e ceva disponibil, atunci fiind ora 13; de asta zic că mai bine mergeți cu programare făcută, dacă e zi de weekend.

Morala povestii de azi:
Eu i-aș duce acolo și pe toți cei ce regretă comunismul.
“Ia, zi-ne ce bine trăiai tu atunci, cu cartela de rație, fara apa calda, curent electic si caldura, iar cei de la putere trăiau în lux si opulență !”


Comentarii despre pagina: