Parcul Carol

Parcul Carol a fost amenajat între anii 1900-1906 după planurile arhitectului peisagist francez Eduard Redont și a fost inaugurat în 1906 pentru a sărbători 40 de ani de domnie a regelui Carol I. Comisarul general al organizării parcului a fost omul de știință Constantin I. Istrati (1850 - 1918), profesor universitar și academician.

Suprafața inițială a parcului a fost de 36 ha, iar pe 2 ha din suprafața totală a fost amenajat un mic lac de agrement. Parcul este amenajat în stil mixt, pe Dealul Filaretului, cu o latură peisagistică dominantă, vegetația fiind amplasată în jurul Aleii Centrale. Dacă aleea centrală este construita într-un stil geometric, restul parcului are un traseu peisager cu alei sinuoase, vegetaţia fiind grupată într-o asemenea manieră încât să creeze imagini romantice, apropiate peisajelor naturale. Parcul Carol este o lucrare de înaltă ţinută artistică, astfel parterul central al parcului este încadrat de borduri de Buxus sempervirens şi rabate cu trandafiri, având de o parte şi de alta alei cu aliniament de tei. La amenajarea parcului au fost folosiți 4.206 de arbori mari, 5.983 arbori coniferi, 48.215 arbuști precum și numeroase plante și flori.

Printre principalele obiective turistice ale parcului se numără: Fântâna Cantacuzino, realizată în stil neoclasic în anul 1870, Statuile Giganţii realizate de sculptorul Dumitru Paciurea, Monumentul Eroilor (1962), opera arhitecţilor Horia Maicu şi Vasile Cucu, Monumentul Eroului Necunoscut, adus de la Mărăşeşti în 1991, Muzeul National Tehnic Prof. ing. Dimitrie Leonida, inaugurat în anul 1909, Fântâna cu Zodiac, Institutul Astronomic al Academiei Române, Arenele romane, cu o capacitate de 5000 de locuri.
_______________

Parcul Carol, numit Parcul Libertății între anii 1948-1991, este un parc din sectorul 4 al Bucureștilor, situat pe Dealul Filaretului.

Inițiativa de amenajare a «Parcului Carol I» i se datorează exclusiv lui Ion N. Lahovari, ministrul domeniilor în Guvernul George Gr. Cantacuzino, pentru a sluji ca loc principal de organizare a „Expoziției Generale Române, cu prilejul celor 40 de ani de domnie glorioasă a M.S.R Carol I”.

Parcul a fost amenajat între anii 1900-1906 după planurile arhitectului peisagist elvețian francez Eduard Redont.

Lucrările de amenajare au impus mutarea din loc a circa 575.000 metri cubi de pământ, pentru săparea lacului, pentru arene, pentru modelarea terenului după plan.

Suprafața inițială a parcului a fost de 36 ha, suprafața totală atingând în final 41 hectare; pe 2 ha din suprafața totală a fost amenajat un mic lac de agrement.

Parcul este amenajat în stil mixt, cu o latură peisagistică dominantă, vegetația fiind amplasată în jurul Aleii Centrale - construită într-un stil geometric.

Au fost plantați 4.206 de arbori mari, 5.983 arbori coniferi, 48.215 arbuști precum și numeroase plante și flori.

Parcul conținea și o mică grădină zoologică, ale cărei elemente au fost ulterior transferate la grădina zoologică Băneasa, precum și câteva pavilioane expoziționale și clădiri anexate acestora.

A fost construit un castel de apă, denumit Cetatea lui Vlad Țepeș.

În fața Palatului Artelor, devenit ulterior Muzeul Militar până în 1938, an în care palatul a luat foc și a fost demolat după cutremurul din 1940, a fost construită o cascadă mare. Aceasta era străjuită de 3 sculpturi: Frumoasa adormită și 2 sculpturi care reprezintă 2 tineri nud, cunoscute sub denumirea de Giganții.

In 1963 după construirea Mausoleului, giganții au fost mutați pe marginea aleii Centrale a parcului, aproape de intrarea dinspre Piața 11 iunie, iar frumoasa adormită a fost mutată în Parcul Herăstrău.

În interiorul parcului au fost construite Arenele Romane, un complex destinat spectacolelor în aer liber, și o moschee în apropierea lacului de agrement.

În perioada regimului comunist Parcul Carol a suferit schimbări importante. Majoritatea monumentelor au fost demolate iar unele au fost mutate cum a fost cazul moscheii «Hunchiar-Regele Carol I», aflată astăzi în Piața Pieptănari. Esplanada a fost lărgită, devenind monumentală. La capătul ei, pe locul Muzeului Militar (fostul Palat al Artelor), a fost construit Mausoleul din Parcul Carol (1963), care s-a numit pe vremea aceea „Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism”.

În anul 2004, Guvernul Adrian Năstase (pe final de mandat si in pregatirea campaniei electorale pentru prezidentiale) a decis „transmiterea terenului în suprafață de 52.700 de metri pătrați, situat în Parcul Carol, în administrarea Patriarhiei Române” pentru a se construi acolo Catedrala Mântuirii Neamului Românesc, pe locul ocupat de Mausoleu, care urma să fie demolat și mutat în Parcul Tineretului.

Traian Băsescu, în calitate de primar al Capitalei, s-a opus, s-a judecat și a câștigat procesele cu autoritățile (Primăria sectorului 4 și Consiliul general) care au emis autorizații pentru construirea Catedralei, astfel că ideea a fost abandonată și s-a ales alt amplasament pentru catedrală.

Fostul castel de apă, denumit Castelul lui Țepeș Vodă, deoarece se intenționa să fie o reconstituire a Cetății Poenari, a devenit sediul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor.

Parcul Carol este înscris pe Lista monumentelor istorice din 2015, cod LMI B-II-a-A-19016 (monument istoric grupa A).


Comentarii despre pagina: