|
Dracula
- intre legenda si adevar
Dracula – asa cum este perceput astazi –
constituie rezultatul interferentei unor fapte istorice reale, intrate
in legenda, legate de domnia lui Vlad Tepes – Dracula, al consemnarilor
unor cronicari ai vremii, cu intentia de a-l pune pe marele voievod intr-o
lumina nefavorabila, amplificate in secolele urmatoare prin asocierea
cu personajul romanului de fictiune „Dracula”, aparut in Anglia,
in 1897, avandu-l ca autor pe scriitorul irlandez Bram Stoker.
Adevarul despre domnitorul Tarii Romanesti Vlad Tepes (1456-1462; 1476)
este cunoscut din numeroase lucrari apartinand istoricilor romani si straini.
Convins ca numai o domnie puternica in interior putea sa asigure ordinea
in tara si sa organizeze cu succes apararea ei de primejdiile externe
Vlad Tepes recurge la o domnie autoritara, impune supusilor sai cinstea
si harnicia ca virtuti; necinstea (hotia) lenevia si viclenia erau pedepsite
cu asprime prin tragerea in teapa, o pedeapsa cruda, dar care poate fi
inteleasa doar in raport cu epoca in care a trait, o epoca de mare cruzime,
care a cunoscut si alte pedepse, la fel de aspre, cum ar fi arderea pe
rug, spanzuratoarea etc..
Ca urmare a masurilor sale drastice, Vlad Tepes a reusit sa instaureze
ordinea in tara: „strain de mila si de indurare – spune istoricul
A.D.Xenopol – el puse cumplita lui fire in slujba tarii sale si
dupa ce o curata de rele launtrice, el puse piept injosirii in care cazuse
tara”.
Faptele sale au atras insa ura multora dintre contemporanii sai. Acestia
l-au defaimat si acuzat de intelegeri cu turcii contrare intereselor tarii;
a fost inchis de catre regele Matei Corvin si mai tarziu chipul sau de
om crud, dar care a pus „cumplita lui fire in slujba tarii sale”,
a fost asociat cu vampirul Dracula, personajul principal din celebrul
roman de fictiune „Dracula” al scriitorului irlandez Bram
Stoker aparut la Londra in 1897 si considerat de catre Oscar Wilde „poate
cel mai frumos roman din toate timpurile”.
Legatura care se face intre personajul din romanul lui Bram Stoker si
domnitorul Vlad Tepes-Dracula este sugerata chiar de catre autor, care
consemneaza: ”… a fost intr-adevar acel voievod Dracula care
si-a dobandit numele impotrivindu-se turcilor peste marele fluviu chiar
de la frontiera cu Turcia”. Bram Stoker crede ca acesta nu a fost
un om obisnuit „caci de-a lungul secolelor s-a vorbit de el ca de
cel mai iscusit, cel mai viclean dar si cel mai viteaz dintre fiii tarii
de dincolo de padure, spiritul lui ager si vointa lui de fier au intrat
cu el in mormant si lupta si acum”. Aici autorul face legatura cu
credinta legata de strigoi, a caror existenta, imaginata de credintele
populare, nu se sfarseste odata cu generatia din care provine: „Ne-mortii
(adica strigoii, vampirii) sufera de blestemul nemuririi, spune Bram Stoker,
trec dintr-o epoca in alta inmultindu-si victimele, sporind relele lumii
…”.
Personajele din romanul „Dracula” sunt rezultatul fanteziei
autorului, dar faptele contelui Dracula si sfarsitul acestuia au la baza
credintele populare legate de existenta unor forte ale raului: vampiri
sau strigoi. In credintele mai multor popoare vampiri sunt oamenii morti
care in virtutea unei pedepse sau a unui blestem din timpul vietii, isi
parasesc noaptea mormantul si ratacesc printre oamenii vii care dorm si
le sug sangele – singura lor hrana. Tot vampir este considerat si
liliacul, un animal care ziua traieste in pestera iar noaptea iese si
le suge sangele oamenilor.* In America centrala si in America de Sud vampirii
sunt o specie de lilieci mari care se hranesc cu sangele pasarilor si
mamiferelor surprinse in somn. In celebra sa lucrare Odisseea, poetul
antic Homer, identifica liliacul cu sufletele mortilor.
In credintele populare din spatiul carpato-danubiano-pontic corespondentul
vampirului in acceptiunea de oameni morti care isi parasesc noaptea mormantul
si ratacesc printre oamenii vii pe care-i surprind in somn si le fac o
multime de neplaceri si daune, le sug sangele si iau laptele de la vite,
este strigoiul. Poate fi strigoi viu, acela care – dupa cum consemneaza
folcloristul I. Aurel Candrea - „toata ziua isi vede de treburi
ca ceilalti oameni, dar noaptea indata ce a adormit ii iese sufletul care
se duce sa se intalneasca cu alti strigoi, iar trupul ramane ca mort pe
pat. Sufletele acestor strigoi … ucid copii si le sug sangele, iau
mana de la vaci si de la semanaturi”. Acelasi autor spune ca „atunci,
cand moare una dintre aceste fiinte despre care se crede ca a fost strigoi
se vara prin inima o frigare inrosita in foc sau un par pentru ca sufletul
ei sa nu mai poata iesi din mormant si sa nu mai chinuiasca oamenii noaptea”.
In mitologia romaneasca sunt si strigoi morti, acele spirite ale mortilor
care provin din oamenii fosti strigoi in viata sau la care li s-a gresit
ceva din randuielile de la inmormantare, au ratacit drumul spre lumea
de dincolo sau nu au avut cu ce sa-si plateasca vamile. Pe langa daunele
pe care le fac oamenilor in viata – spune Sim. Fl. Marian –
strigoii morti „mananca rand pe rand cate un membru din familia
lor sau le mananca numai inima si le sug sangele”.
Asa cum este interpretat astazi, Dracula apare in persoana voievodului
Tarii Romanesti, Vlad Tepes, sub al carui chip (infatisat intr-o xilogravura
din „Povestirile germane despre Dracula Voievod” aparuta la
Nurenberg in 1488) este reprezentat in numeroase reclame comerciale. In
aceasta ipostaza nu mai este privit ca o adevarata personalitate istorica,
ci ca un vampir asa cum este cunoscut, de catre turistii occidentali,
din romanul lui Bram Stoker si din numeroasele filme care au fost turnate
in Vest, incepand din anul 1922.
Astfel, in timp ce portretul domnitorului roman, care apare pe coperta
editiei Povestirilor germane, publicata la Bamberg, in 1491, sugereaza
un simt al dreptatii pe care l-a transpus in viata, cu mijloace de o cruzime
deosebita, judecate dupa normele epocii contemporane, dar tipice epocii
in care a trait, imaginea transpusa pe ecran ne reda un Dracula cu o figura
de o cruzime ce nu mai are de-a face cu spiritul de dreptate. Aceasta
imagine, fantezista si infioratoare, este pe gustul turistului plecat
in cautarea senzationalului si care, odata ajuns in Romania, a asociat
si castelul Bran (care prin infatisarea si amplasarea sa degaja un aer
de mister) cu locurile pe unde a bantuit imaginarul Dracula.
Castelul Bran, unul dintre cele mai valoroase monumente de arhitectura
medievala din Romania, cu functii istorice, militare si economice, este
cunoscut de catre turistii din intreaga lume drept Castelul lui Dracula.
Majoritatea turistilor, dupa ce viziteaza castelul Bran, pleaca dezamagiti
ca nu l-au intalnit pe Dracula – Vampirul care suge sangele oamenilor,
cunoscut din filme si asociat cu figura domnitorului roman Vlad Tepes
– Dracula. Si nu-l intalnesc pentru ca vizitatorii nu fac distinctie
intre o realitate istorica si o povestire la originea careia stau atat
personajul din romanul lui Bram Stoker, intitulat Dracula, in care actiunea
are la baza credintele populare despre strigoi si vampiri cat si legendele
despre Vlad Tepes, in special acelea care-l prezinta ca pe un voievod
crud. Interferenta personajului principal din romanul Dracula cu legendele
despre domnitorul real Vlad Tepes – Dracula, o personalitate de
referinta a istoriei romanilor, a dat nastere unui personaj imaginar cunoscut
sub numele de Dracula vampirul, ca intruchipare a unui duh rau, care tulbura
linistea oamenilor, ii chinuie si pe cei intrati sub stapanirea lui ii
transforma in aceste forte ale raului. Acest personaj exista la nivelul
imaginarului si nu poate fi ilustrat intr-o expozitie muzeala asa cum
este cea din Castelul Bran.
Castelul Bran a fost botezat castelul lui Dracula in urma cu trei decenii,
de catre turisti, in special americani, veniti in cautarea lui Dracula
din filmele de groaza realizate dupa romanul lui Bram Stoker. Turistii
au surprins la intrarea in Transilvania un castel care prin infatisare
se asemana cu castelul descris de catre autorul irlandez. De aceea l-au
botezat Castelul lui Dracula. Ce legatura poate fi intre Dracula din imaginatia
turistului venit in cautarea vampirului si Castelul Bran? Este simplu.
Daca este vorba de domnitorul Tarii Romanesti, istoria consemneaza mai
multe campanii intreprinse de catre Vlad – Tepes – Dracula
de pedepsire a negustorilor sasi brasoveni care nu se supuneau poruncilor
voievodului cu privire la comertul prin targurile din Tara Romaneasca.
Si este logic ca trecerea sa se fi facut pe la Bran, trecatoarea cea mai
apropiata de Brasov, care facea legatura cu Targovistea, resedinta domnului
muntean. Relatiile cu castelanii de la Bran nu vor fi fost prea cordiale,
intrucat acestia erau reprezentanti ai cetatii Brasovului, ostil lui Vlad
Tepes.
Daca Vlad Tepes a stapanit Castelul Bran e greu de raspuns intrucat documentele
scrise nu consemneaza acest lucru. Dar documentele existente in arhive
cu privire la Cetatea - Castel Bran, atatea cate se mai pastreaza, sunt
cu caracter preponderent administrativ; se refera la veniturile si cheltuielile
de pe domeniul cetatii Bran si in foarte mica masura la evenimente cu
caracter politico-militar. Se poate sustine insa ca in toamna anului 1462,
dupa ce oastea regelui Ungariei, Matei Corvin, l-a prins in apropierea
cetatii de la Podul Dambovitei, de langa Rucar, situata la cca 25 km de
Bran, domnitorul Vlad-Tepes a fost dus la Castelul Bran si inchis aici
timp de vreo doua luni, dupa cum consemneaza recentul volum Vlad-Tepes
Dracula, Editura Mirador, Arad, 2002, autor Gheorghe Lazea Postelnicu.
De aici a fost dus si intemnitat la Cetatea Visegrad.
In ceea ce priveste vampirul, cunoscut in folclorul romanesc sub denumirea
de strigoi, (denumirea de vampir este intalnita la sarbi) este de mentionat
faptul ca si in satele Branului se pastreaza credinta cu privire la existenta
unor duhuri rele numite steregoi (varianta a strigoiului). Batranii satelor
isi amintesc ca pana in urma cu o jumatate de secol se credea ca existau
anumiti oameni in viata – strigoi – care ziua duceau o viata
normala, iar in timpul noptii in somn, sufletele lor paraseau trupul si
bantuiau prin sat si chinuiau oamenii in somn. Aceste duhuri rele bantuiau
de la miezul noptii pana la primul cantat al cocosilor, cand nu mai aveau
puterea de a pricinui rele oamenilor.
Credinta in strigoi si celelalte duhuri rele reprezinta o componenta a
mitologiei populare. Ea poate fi povestita, imaginata de fiecare individ.
Dar dincolo de acest univers imaginar populat cu vampiri si fantome, turistul
poate intalni la Bran o realitate care-i va bucura si odihni sufletul.
Cu imaginea fiorosului Dracula in gand, venit la Bran, turistul va putea
intalni in pitorestile locuri din aceasta zona de munte ciobani cu turme
la pascut sau la cositul ierburilor, ale caror femei tes la razboi textilele
ce impodobesc interioarele caselor sau pregatesc mancaruri traditionale
(bulzul ciobanesc, pastrama, laptele batut etc.) atat in propria gospodarie
cat si in pensiuni pregatite anume pentru cei ce vor sa petreaca la Bran
de la rasaritul si pana la apusul soarelui si chiar peste noapte cand
poate, in vis, va veni si Dracula vampirul a carui forta se va ofili la
vederea catelului de usturoi asezat de gospodina deasupra usii la intrare
pentru ca asa stie ea din batrani ca se apara casa de duhurile rele.
Ioan Praoveanu
Sursa: www.brancastlemuseum.ro
|